Aroma turceasca

Ce întuneric…nu pot intelege ce se intampla. Ah, uite o lumina! Dar…sunt într-un capat de strada ingusta, unde sunt? Stau neclintita cu mainile la spate, nedumerita, nu ma pot misca. De parca nu ma mai asculta creierul, unde e vointa mea?
Se indreapta catre mine un barbat, nu prea inalt, cu plete, brunet, pantaloni albi si bufanti, care imi intinde mana.
-Alladin, Alladin, tu esti?
-Da, nu te speria, am venit sa iti arat ceva. Da-mi mana!(imi face semn catre covorasul lui magic) Ii dau mana, surprinsa ca de data aceasta m-am putut misca si neincrezatoare in acelasi timp.
Ne urcam pe covoras, care ne inalta catre cer.
-N-am mai zburat pana acum asa, ii spun. Ce senzatie placuta, parul mi-e mai liber ca niciodata. Si e noapte, ah ce noapte. Cate stele, ce sclipire au. Uite un licurici! E minunat ce mi-ai aratat, multumesc!
-Oh, nu te grabi, draga mea, abia am plecat la drum.
-Ce, ce drum? Unde mergem, unde ma duci? Vreau acasa.
-Nu mai vorbi prostii, o sa iti placa, iti garantez. Nu prea semeni tu cu o turcoaica, ai parul prea blond, dar vei simti turceste in seara asta.
Coboram de pe covoras in spatele unei multimi de oameni, ma prezinta lor, iar apoi ma asez langa ei. E superb malul marii Marmara! In dreapta mea sunt cadanele voluptoase care formeaza un semicerc si isi misca trupurile pe muzica lui Gazi Demirel, in stanga sunt petrecaretii care stau cu picioarele sub ei, incrucisate si aplauda, in fata masa este bogata: boreklik cu branza, bulgur, sis kebab, suberec, si nelipsita baklava, langa mine, Alladin care ma tine de mana, iar in centru este un foc mare, martor al povestirilor turcesti printre care si povestea Seherezadei, regina persana care reuseste sa ramana in viata datorita povestirilor 1001 la numar pe care le impartaseste calaului sau.
-Uite o cana de cafea, e turceasca, traditionala. Incalzeste-ti sufletul cu ea si racoreste-ti inima, e cel mai bun medicament, si cel mai bun energizant. Imi spune cel mai batran dintre toti, pesemne ca este tare intelept.
O cuprind cu ambele maini, inchid ochii cateva secunde, iar cand vreau sa gust aud:
-Cafeaua-i gata, somnoroaso!
Imaginea dispare indata, insa mirosul de cafea e tot mai puternic. Deschid ochii si o vad pe mama.
-Ce tuguiai asa buzele? Ma intreba ea curioasa si cu gura pana la urechi.
-Visam ca beam cafea.
-Pai bea-o odata, si fugi la cursuri, e tarziu!
Gust din ea si parca are alt gust, insa aceeasi aroma din visul meu.
-Mama, ce cafea e asta?
-N-ai auzit de Arzum Okka ?
-Nu.
-Aoleu, tinerii astia, cu internetul lor, ca vad numai prostii pe el, ce trebuie nu.
-Au cea mai buna cafea, si o sa cumpar si o cafetiera profesionala de la magazinul online . Abia astept, o sa fie si mai buna cafeaua mea.
-Bine, mama, o sa te iubesc si mai tare daca ma trezesti asa in fiecare dimineata.
-Gata? Haide, grabeste-te si fugi la treaba!

Articol scris pentru Competitia Superblog 2015

Reclame

Un gând despre „Aroma turceasca

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s